marți, 29 decembrie 2009

Capitolul 3 : Not alone





Capitolul trei: Not alone
Christine PDV :
M-am gandit sa incep sa fac ceva ce nu am mai facut de multa vreme ... cumparaturi !
Violet avea de facut niste referate pentru nenorocita aia de facultate. (Slava Domnului ca-i ultimu` an! ). In concluzie, trebuie sa merg singura.
Am incercat ca, usor-usor, sa invat sa traiesc din nou. Sa fac toate chestiile alea „inutile” pe care le faceam inainte ... sa ma machiez, sa stau patru ore in oglinda, sau sa ma joc cu firele de par...sa ma distrez. Da! Pentru ca merit asta! Am o viata, si merit sa o fac sa fie perfecta! Merit sa fiu fericita, si nu voi lasa pe nimeni sa-mi ia asta ... in niciun caz pe el!


Satine PDV :
Violet ? Sau albastru ? De ce tot timpul imi pun intrebarea asta cand imi cumpar o bluza? Nu ma pot hotari odata ?
Movul e seducator, ma caracterizeaza, dar albastrul este „slabiciunea” multor barbati. Mda ... stiu k par ca superficiala, dar chiestia asta e importatna. Vorbesc serios !


Christine PDV :
Si iata-ma din nou in incaperea asta careia i-am fost „fidela” jumatate din viata. Iata-ma din nou in mall...in mult iubitul si adoratul mall.
M-am tot invartit pe acolo. Ma dureau picioarele ingrozitor (si nu era de la tocuri ! ), cand am vazut o tipa holbandu-se la doua bluze. Avea un par roscat si ondulat, nu foarte lung, genele de trei ori mai lungi ca ale mele, buzele trandafirii si ochii verzi, sclipitori. Fara indoiala purta lentile. Nu purta o tinuta tocmai decenta, dat era imbracata cu mult gust. Corpul ei lasa de dorit ...
M-a vazut ca ma uitam la ea si s-a apropiat de mine.
O cunosteam de undeva ... Desigur, era cea care ii daduse lui Jack socotelile peste cap, tarfa care ii adusese o stare permanenta de nervi, care ii daduse papucii inaintea lui. Era Satine.
-Albastru sau violet ?
Spuse zambind si aratand catre cele doua bluze.

Satine PDV :
Nu stiu de ce se holba la mine dar parea sa fi trecut prin multe. In ochii ei se vedea, pe langa o dragoste nemuritoare, o ura si o dorinta de razbunare. Mi-ar fi placut sa o ajut cumva, dar chiar nu stiu ce as fi putut sa fac.
Avea ochii aceia negrii, insetati de o dulce razbunare. Desi nu avea genele foarte lungi, avea sprancenele frumos arcuite.
Avea nenorocita aia de tunsoare frantuzeasca cu care mie nu mi-a stat niciodata bine !
Credeam ca va lesina, dar mi-a raspuns :
-Eu as alege movul.
-Multumesc.
-Esti Satine, nu-i asa ?
-Deci se pare ca tu deja ma cunosti.
-Christine.
-O ! esti una dintre cuceririle lui Jack.
Atunci totul a inceput sa se lege. Ne-a vazut impreuna ...
Durerea din ochii ei, suferinta care i se citeste pe chip ... sunt rezultatul nenorocitului aluia de Jackie. Il iubeste inca. Si probabil ca el si-a batut joc de ea. Macar asta e un argument bun pentru faptul ca eu nu ma indragostesc.
-Ti-a vorbit de mine ?
-Da, te-a iubit mult ... cel putin asta a fost impresia pe care mi-a lasat-o.
Cred ca era cel mai bun lucru pe care puteam sa i-l spun in momentul de fata. Era mult mai bun decat adevarul. Nici nu vreau sa ma gandesc : „Da, ti-a spus tie numele in timp ce era cu mine in pat.” Gretos !
Nu imi placea sa vad oameni suferind. In Paris era altceva. E orasul indragostitilor, toata lumea se iubeste. Nimeni nu e trist acolo. Aici insa viata are un alt sens ...

Christine PDV :
Ma iubea ? Nu pot face asta ! Am zis ca renunt. Nu pot cadea iar in plasele lui. Dar Satine de ce vrea sa ma ajute ? Sau...asta vrea, nu? De ce se poarta asa frumos cu mine ? Nu ma uraste ?
-Tu ... nu ma urasti ?
-Nu am niciun motiv. Tu cred ca ar trebui sa ma urasti pe mine. Eu vreau doar sa te ajut. Nu imi place sa vad pe nimeni asa.
-Nu ... nu te urasc. Desi, trebuie sa recunosc ca te-am urat o bucata de vreme. Te vedeam cu el si ...
-Te inteleg. Nu ai, si nu aveai niciun motiv sa ma placi. Dar daca ai nevoie de un prieten sunt aici !
Am ramas cu gura cascata...nu stiam ce sa cred. Nu ar avea niciun motiv sa ma ajute, sa fie langa mine... Si totusi parea sincera.
Ea si-a ridicat bratele, ca pentru o imbratisare. Am privit-o cu pentru o clipa, apoi i-am dat o imbratisare destul de ezitanta. Mi-a raspuns entuziasmata la, apoi s-a indepartat putin, totusi nedandu-mi drumul, si m-a privit in ochi.
-Da-mi voie sa-ti fiu alaturi, sa incerc sa te ajut! Ai incredere in mine!


_______________________________________
Am reusit totusi sa postez si capitolul 3, si v-as ruga, daca cititi, sa lasati si comentarii. Am nevoie de parerea voastra !

Happy New Year

A sosit momentul in care viitorul este imbracat in sperante, in care dorintele infloresc, iar toate cararile duc spre fericire si iubire !

Va doresc un an nou fericit, plin de impliniri, sa aveti parte de momente magice alaturi de cei dragi !

Fie ca in 2010 sa fiti mai fericiti ca niciodata, sa fie cel mai bun an din viata voastra !

Fie ca anul care incepe sa-ti astearna in cale, poteca neteda, vegheata de stelute norocoase si ingeri balai! Iar dorintele tale, toate-toate sa se implineasca, cate una in fiecare zi !

Priviti anul care a trecut cu sufletul unul om intelept si noul an cu ochi limpezi de copil reflectand uimirea si credinta. Indraznesc sa va trimit gandul meu protector ca noul an sa va aduca dragostea, armonia, stralucirea si lumina pe care le meritati din plin.

LA MULTI ANI ! :*

__________________________
Stiu ca e cam devreme, dar maine dimineata plec si nu voi mai beneficia de internet.

Capitolul 2 : Down with love !


Capitolul doi: Down with love !
Violet mi-a dat telefonul. Trebuia sa mai sune!
-De ce crezi ca ma suna?
-Stii prea bine de ce.
Si avea dreptate. Stiam la fel de bine ca ea. Ma suna sa isi ceara scuze si sa ne impacam. Normal, se despartise de tarfa aia siliconata cu picioarele de doi metrii. Si acum ma vroia inapoi. Eram gata sa il accept si sa il iert !
Asa cum ma asteptam, suna iar. Am raspuns.
-Buna Christine.
-Ce vrei ?
-Vroiam sa te intreb ce mai faci, iubito. Nu trebuie sa fii asa distanta cu mine.
Violet asculta. Mi-a smuls telefonul si l-a inchis.
-Doar nu vei face din nou asta nu ?!
-Il iubesc.
-Nu, nu il iubesti. Nu l-ai iubit niciodata. E doar o obsesie !
Soneria aia idioata suna iar !
-Al dracu` idiot, nu se potoleste niciodata.
-Violet ...
-Trezeste-te ! nu o sa permit sa isi bata joc de tine ... din nou !
-Il iubesc. L-as ierta si as lua-o de la capat.
-Pentru ce ? Sa suferi iar ?
Am ingnorat-o, si am raspuns la telefon.
-De ce mi-ai inchis ?
-De ce m-ai sunat ?
-De ce mi-ai raspuns?-... Nu sunt iubita ta !
-As vrea sa fii. Imi cer scuze pentru tot, te iubesc.
-Tu nu stii sa iubesti !
-Te rog, stii ca nu poti trai fara mine.
-M-am saturat sa imi controlezi tu viata, sa faci pe arogantul ! nu esti decat un ipocrit, te urasc !
...si i-am inchis telefonul in nas, asa cum facea si el cu mine, cu putin timp in urma. M-a durut sa ii vorbesc asa, dar Violet avea dreptate. Nu puteam sa fac asta din nou. In inima mea era deja o gaura. Cum puteam sa continui ?


Jack PDV :
A dracu` curva ! Cine naiba se crede sa imi vorbeasca mie in felul asta ?!
Cine ii baga prostiile astea in cap ? Trebuie sa fie dependenta de mine. Trebuie ! O sa ii bag eu mintile-n cap. Va regreta ca mi-a spus „Te urasc!” ... o voi face sa imi cada la picioare la fel ca pe frantuzoaica aia. Sa-mi dea ea papucii mie ?! Doar pentru ca e al dracu` de frumoasa si are picioarele de trei metrii ?
De ce ma intereseaza pe mine ce crede tarfa aia, ce crede Christine, oricum...la urma urmei in afara de corp, nu are nimic special...si, nici nu e chiar asa de frumoasa, am fost cu tipe si mai si...dar are ceva special...ceva aparte! La dracu`, Jack! Ajungi sa semeni ca profu` , de patru`ji de ani, ala de preda psihologie! Doamneee, ce mai dorm la ora lui!


Christine PDV :
Si iata-ma din nou plangand, cu moralul la pamant, sambata seara, cand toata lumea se distreaza ! Intotdeauna ma las controlata de ce zice Violet, sau chiar de ce zice el.Nu ii condamn. Pentru ca nu stiu ce simt. Violet avea dreptate. Dragostea nu exista. E ca un fel de ... labirint ; pentru un moment ai impresia ca exista, dar apoi dispare la fel de inexplicabil cum a si aparut ... iubirea e un joc al vietii. Un sentiment ireal. Atunci de ce cand ma gandesc la el ma simt de parca as fi arsa pe rug ? El e ca o statuie. Impietrit. Nimic nu-l poate atinge, nici schimba...pentru va nu simte nimic. Eu de ce l-as iubi ? Se pare ca nu a fost decat o experienta amoroasa esuata. Vreau sa inchei optimist ! Voi invata sa zambesc din nou !
JUR ca nu-l voi mai lasa sa imi controleze viata. Rolurile se vor inversa.
_________________
Capitolul 3 s-ar putea sa apara abia anul viitor, pentru ca voi fi plecata .
Sper sa va placa, si va rog sa comentati . :*
P.S.: Am primit putin ajutor de la prietena mea, Kitty in legatura cu anumite ... greseli, iar daca mai apar si altele imi cer scuze !

luni, 28 decembrie 2009

Capitolul 1: Fall in hate

Capitolul unu: Fall in hate
Pur si simplu nu puteam suporta ideea ca nu ma mai iubeste. Bineinteles ca am incercat sa il uit, dar nu am reusit. Era genul acela de baiat care era minunat, insa doar la exterior … trebuia sa imi dau seama ca in ochii lui nu sunt decat o papusa, ca toate celelalte, o “iubire de-o vara”. Dar stai ! Nu a durat nici macar atat. Nu pot sa cred ca m-am putut indragosti de o asemenea persoana, de un asemenea … monstru !

Dar faptul e deja consumat. Nu stiu ce sau cine imi va putea schimba sentimentele pentru ca, de cand m-a parasit totul e diferit. Am incercat sa nu-l mai las sa imi invadeze gandurile, sa imi controleze fiecare bataie a inimii, dar oricat de mult m-am straduit, mi-a fost imposibil. Ii cautam zambetul, chipul jucaus, ochii verzi, de nepatruns, saruturile calde ...
Cand eu credeam ca am reusit sa-l pun deoparte, usor-usor, ca pe un bibelou greu, am inceput sa-l zaresc peste tot ... in formele norilor, in conturul unui desen, in in ceasca cafea ...
Simteam ura puternica sufocandu-ma, facandu-ma sa imi fierb pe dinauntru, incercam sa ma conving ca-l urasc pe el, ca-l condam pentru tot ce mi-a facut, dar undeva, adanc in interiorul meu, stiam adevarul, stiam ca ma uram pe mine, pe mine si doar pe mine. Ma uram pentru ca l-am crezut, ma uram pentru ca am avut incredere in el, pentru ca i-am dat totul, iubirea mea ... corpul meu ... Si, mai presus de toate, ma uram pentru ca inca il iubesc, pentru ca inca i-as da totul!

Cel mai tare ma durea sa ii privesc pe ei ... pe ei doi tinandu-se de mana si sarutandu-se. Plangam ca o proasta si ii priveam uneori, de undeva din umbra. O ducea in toate locurile in care obisnuia sa ma duca pe mine. Imi era o usor sa ii caut. Ma durea sa le sfidez intimitatea, dar dupa ce i-am vazut din intamplare si mi-am repetat ca nu e decat o scena proasta din viata mea, am inceput sa ii tot urmaresc, poate ca era un fel de inbold masochist ... nu stiu ... dar stiu ca nu ma pot oprii ...

Am inceput sa ma gandesc la ziua in care ne-am cunoscut ... era vara, stateam pe iarba un pic umeda dintr-un parc privind apusul. El se aseaza langa mine si imi capta atentia prin replici pline de ... o falsa admiratie aruncata catre maretia astrului.
Lacrimile imi curgeau pe obrajii palizi amintindu-mi felul cum ma privea ... cu atata duiosie si dragoste ...o dragoste falsa, o greseala...una pe care o voi regreta mereu...
O voce insa m-a trezit la realitate. Era vocea singurei persoane care ma intelege. Sora mea statea impietrita in pragul usii.
-Christine! A sunat Jack.

_________________________


In primul rand vreau sa va urez un an nou fericit si va doresc sa aveti parte de tot ce va doriti !
Si v-as ruga sa comentati, e important pentru mine sa stiu daca va place ; asta ma va ajuta sa scriu mai departe. Sper sa va placa. Lectura placuta ! :*