Capitolul 1: Fall in hate

Capitolul unu: Fall in hate
Pur si simplu nu puteam suporta ideea ca nu ma mai iubeste. Bineinteles ca am incercat sa il uit, dar nu am reusit. Era genul acela de baiat care era minunat, insa doar la exterior … trebuia sa imi dau seama ca in ochii lui nu sunt decat o papusa, ca toate celelalte, o “iubire de-o vara”. Dar stai ! Nu a durat nici macar atat. Nu pot sa cred ca m-am putut indragosti de o asemenea persoana, de un asemenea … monstru !

Dar faptul e deja consumat. Nu stiu ce sau cine imi va putea schimba sentimentele pentru ca, de cand m-a parasit totul e diferit. Am incercat sa nu-l mai las sa imi invadeze gandurile, sa imi controleze fiecare bataie a inimii, dar oricat de mult m-am straduit, mi-a fost imposibil. Ii cautam zambetul, chipul jucaus, ochii verzi, de nepatruns, saruturile calde ...
Cand eu credeam ca am reusit sa-l pun deoparte, usor-usor, ca pe un bibelou greu, am inceput sa-l zaresc peste tot ... in formele norilor, in conturul unui desen, in in ceasca cafea ...
Simteam ura puternica sufocandu-ma, facandu-ma sa imi fierb pe dinauntru, incercam sa ma conving ca-l urasc pe el, ca-l condam pentru tot ce mi-a facut, dar undeva, adanc in interiorul meu, stiam adevarul, stiam ca ma uram pe mine, pe mine si doar pe mine. Ma uram pentru ca l-am crezut, ma uram pentru ca am avut incredere in el, pentru ca i-am dat totul, iubirea mea ... corpul meu ... Si, mai presus de toate, ma uram pentru ca inca il iubesc, pentru ca inca i-as da totul!

Cel mai tare ma durea sa ii privesc pe ei ... pe ei doi tinandu-se de mana si sarutandu-se. Plangam ca o proasta si ii priveam uneori, de undeva din umbra. O ducea in toate locurile in care obisnuia sa ma duca pe mine. Imi era o usor sa ii caut. Ma durea sa le sfidez intimitatea, dar dupa ce i-am vazut din intamplare si mi-am repetat ca nu e decat o scena proasta din viata mea, am inceput sa ii tot urmaresc, poate ca era un fel de inbold masochist ... nu stiu ... dar stiu ca nu ma pot oprii ...

Am inceput sa ma gandesc la ziua in care ne-am cunoscut ... era vara, stateam pe iarba un pic umeda dintr-un parc privind apusul. El se aseaza langa mine si imi capta atentia prin replici pline de ... o falsa admiratie aruncata catre maretia astrului.
Lacrimile imi curgeau pe obrajii palizi amintindu-mi felul cum ma privea ... cu atata duiosie si dragoste ...o dragoste falsa, o greseala...una pe care o voi regreta mereu...
O voce insa m-a trezit la realitate. Era vocea singurei persoane care ma intelege. Sora mea statea impietrita in pragul usii.
-Christine! A sunat Jack.

_________________________


In primul rand vreau sa va urez un an nou fericit si va doresc sa aveti parte de tot ce va doriti !
Si v-as ruga sa comentati, e important pentru mine sa stiu daca va place ; asta ma va ajuta sa scriu mai departe. Sper sa va placa. Lectura placuta ! :*