Capitolul cinci : Smoking love
Christine PDV:
...Asa ca mi-am reluat vechea ocupatie. Am inceput sa desenez din nou. Desenam intruna apusul acela pe care il priveam cand l-am cunoscut.
Ceva ce faceam pentru prima data in viata mea datorita...circumstantelor era faptul ca fumam. Da, fumam, si imi placea la nebunie. Nimic nu ma mai putea opri (nici macar Violet!).
Si ce daca imi facea rau? Avem o singura viata, macar sa o traim asa cum trebiue! Si oricum...cui ii mai pasa? Ce mai conta daca fumatul imi va aduce moartea?...speram la asta...La urma urmei...sunt doar o umbra a ceea ce am fost candva...si e numai vina lui. (Chiar daca de trei luni imi trimite flori, biletele si face vizite regulate. Chiar si atunci Violet face crize ...chiar si atunci cand a scos cutitul din sertar, amenintandu-l, el tot nu s-a lasat. Are determinare, ce pot sa spun? Totusi ma intreb care e aia... ca doar nu are cum sa ma iubeasca. Nu?
Violet incerca sa ma conving sa ma las de fumat. La inceput cu frumosul, apoi a devenit crizata. Cred ca ar trebui sa ii prescrie cineva un Sanax!
Satine, insa nu ma condamna. Desi nu stia prin ce trec incerca sa inteleaga. Pacat ca nu-i iesea de fiecare data. Ma intreb ce se va intampla cand se va indragosti...sper sa nu fiu de fata!
Eram la pamant, si nu ma puteam ridica...totusi Satine m-a invatat multe lucruri...sa lupt, sa sper (singurul lucru la care as putea spera ar fi ca el sa ma lase naiba in pace!), sa cred in mine, sa imi acord o a doua sansa, si mai presus de toate...sa iert. Nu stiu daca o voi putea rasplati vreodata pentru ceea ce a facut ea pentru mine...nu stiu daca voi putea sa-l iert vreodata pe Jack, dar un lucru e cert...voi incerca. Pentru Satine, cea care mi-a fost alaturi in cele mai groaznice momente din viata mea, cea pe care am urat-o, si la care nu ma asteptam...
Astazi trebuia sa vina la mine. Trebuie sa recunosc ca profitam de singuratate. Violet se opunea realatiei noastre. Se opunea tuturor relatiilor mele, indiferent cu cine erau...poate nu ar trebui sa isi asume atat de mult rolul de „sora mai mare”.
Obisnuiam sa cred ca toata viata zburam, plutim...acum simteam ca ma prabusesc. Ca inca mai zbor, usor, dar la o altitudine joasa, mult prea joasa...tot ceea ce vreau este sa ma inalt!
Satine PDV:
Ma indreptam catre apartamentul acela lipsit de viata...pustiu, in care locuia Christine.
Oricat de mult ar incerca sa se convinga, sau sa ma convinga pe mine ca si-a revenit...cruda realitate e diferita. Daca schiteaza un zambet fals...nu inseamna ca e fericita. Durerea din ochii ei spune totul.
Trebuie sa recunosc ca m-a socat atitudinea lui Jack...adica, e totusi vorba de Jack. Tipul pe care eu, personal nu mi-l imaginez ca fiind romantic, scriind biletele de dragoste...tipul care trimite in fiecare zi cate un trandafir rosu.
Desi probabil nici el, nici Christine nu cred ca o iubeste, se inseala. Amandoi. Daca nu ar fi iubit-o nu i-ar mai fi spus-o de atatea ori, nu i-ar fi trimis flori, nu i-ar fi scris, nu i-ar fi facut vizite regulate...ar fi renuntat usor. Dar, totusi, a continuat. Timp de trei luni, poate chiar mai bine de atat.
El nu stie ce simte, iar ea e confuza de ceea ce i se intampla. Cert e ca se iubesc.
Acum ceva timp in urma, Christine spunea ca el e impietrit, ca e ca o statuie...nu simte nimic. Dar de fapt, ea e cea de neclintit.
Ca sa-i castige din nou increderea Jack va trebui sa faca o miscare inteligenta, peste asteptarile tuturor, mai ales ale lui ! Ceva genial, cu care s-o convinga.
In sfarsit am ajuns! Mersul pe jos e groaznic. Am intrat in bloc si am mers spre lift. Speram sa nu raman blocata...s-a mai intamplat odata. A fost groaznic! Am ajuns si am intrat direct. Chriss a spus acum vreo luna ca daca mai bat o data la usa ma spanzura. Mi-am dat ochii peste cap, s-a infuriat asa doar pentru ca din cuza ca am batit la usa si-a pierdut concentrarea si a stricat desenul la care lucra, adica apusul ala pe care il tot deseneaza la nesfarsit. Ce naiba vede la el? Acum asculta muzica. Si-a ridicat capul si a schitat un zambet slab. M-am asezat langa ea si am inceput sa vorbim...
Jack PDV:
Trebuia sa mai fac ceva...ceva mai mult, ceva spectaculos, prin care sa impresionez. Ultima incercare. Poate ar trebui sa renunt, asa cum si ea a renuntat la mine cu putin timp in urma...
O cerere in casatorie? La dracu` Jack, cum poti sa te gandesti la asta?!
Bineinteles ca NU! N...u...
Dar ceva tot va trebui sa fac, trebuie sa fac ceva pentru femeia pe care o iubesc!
Da, o iubeam...mai presus de toate era ea. Mai presus de parerile idioate ale prietenilor mei, mai presus de conceptiile mele prostesti. Era mai presus de toti si de toate!
Am fost un prost. Nu mi-am dat seama la timp ca o iubesc...mai ramane o sansa, o singura sansa, o ultima sansa...
Christine PDV:
-Iar eu, ca o proasta, l-am crezut de fiecare data cand mi-a spus ca ma iubeste.
Si era cat se putea de adevarat, il crezusem.
-Poate ca esti prea dura cu tine.
-Crezi ca ar trebui sa o iau de la capat? Sa il iert? Sa-l las sa profite de faptul ca inca il iubesc?
-Da, ar trebui sa il ierti, sa ii mai da o sansa. Christine, te iubeste. Ce vrei sa faca sa iti dovedeasca. Eu zic sa incerci...apoi poti da vina pe el!
-Dar nu vreau sa il includ in viata mea. Vreau sa il elimin!
Oare mai stiu ce vreau? Adica... la inceput eram gata sa-l iert, s-o iau de la capat, iar acum? Cum face toate astea? Ce ar trebui sa fac eu?
Violet chiar a reusit sa ma convinga sa nu-l mai accept niciodata? O las pe ea sa ia deciziile astea pentru mine?
-Daca voiai sa il scoti din viata ta puteai s-o faci, a trecut ceva vreme...totusi ceva te leaga de el.
-Amintirile.
-Iubirea.
Am mai tras un fum si am ignorat-o. Satine avea dreptate.
-Stiu ca ai dreptate dar...
M-a lasat sa termin, in speranta ca raspunsul pe care-l voi da va fi favorabil pentru ea...pentru el. Am tras adanc aer in piept, nevenindu-mi sa cred ce urma sa spun.
-O sa il iert. Ii mai dau o sansa. Ultima. Dar...numai daca mai insista, daca ma mai cauta.
Jack PDV:
Mi-am folosit toata agilitatea si am incercat sa nu scap imensul cos cu trandafiri rosii, si am batut usor in usa apartamentului ei.
_______________________________
Stiu ca v-am obisnuit cu postari destul de ... rapide, insa capitolul 6 nu o sa apara asa de repede. Din pacate am inceput scoala si antrenamentele, nu voi mai avea atat de mult timp liber.
Anw... sper sa va placa !:)
P.S.: Am tinut cont si voi tine in coninuare de ceea ce ati raspuns in sondaj (daca se vor impaca Jack & Christine). Multumesc de opinii! :*
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
imi place foarte mult...dar stii asta!
RăspundețiȘtergeresper sa te misti repede...mai repede decat mine:))
oricum, evolutia este foarte frumoase si la fel si ideea!
:*:x:*
Nu stiu cat de repede ma voi misca, dar cert e ca ma misc mai repede ca tine. :))
RăspundețiȘtergereVezi? Te-am ajuns din urma. In ritmul asta te intrec >:)
Tnx :">
cam ai greseli :>
RăspundețiȘtergereda las` ca tot frumos e
>:D<
foarte captivant...imi place ..e foarte frumos...insa...dar....e o problema....ce ne facem noi cu scoala...(te-am speriat nu?) ..e greu acum cu postarile..insa sper sa-ti faci timp ca abia astept nextu...bv
RăspundețiȘtergere